Transporturile Fluviale

                Cursurile de apă , lacurile, mările şi oceanele  au oferit întotdeauna căi lesnicioase pentru deplasarea ambarcaţiunilor. Pentru scurtarea drumurilor navigabile şi pentru crearea unor legături dintre acestea, oamenii au tăiat  canale navigabile , care în afara  reducerii distanţelor , elimină pericolul valurilor mari , curenţii de apă puternici şi obstacolele.Canalele navigabile au început  să fie amenajate cu trei milenii înaintea erei noastre . Chinezii au acoperit o mare parte a teritoriului ţării cu o reţea densă de canale; de asemenea egiptenii au tăiat canale de legătură între fluviul Nil şi Marea Roşie , iar babilonienii între fluviile Tigru şi Eufrat  şi interiorul ţării.

                MARELE CANAL (YUN HE), cel mai vechi canal de navigaţie şi irigaţii. (2 700 km iniţial, în prezent 1 782 km), situat în E Chinei. Leagă oraşele Beijing (capitala R.P. Chineze) şi Hangzhou, port la Marea Chinei de Est, unind cele trei mari fluvii chinezeşti care se varsă în Marea Chinei de Est: Huang He = Fluviul Galben , Huai He şi Changjiang, fost Yangtze ( Fluviul Albastru ); scurtează distanţa dintre cele două mari oraşe cu peste 900 km. Marele Canal a fost construit, între secolele V î.Hr. şi XIV, pe sectoare, anumite ramificaţii fiind aproape perpendiculare pe actuala direcţie de desfăşurare a canalului. Marele Canal a legat principalele cursuri de apă din partea de E a Chinei, jucând un rol important în asigurarea comunicaţiilor N-S într-o epocă în care lipseau şoselele şi căile ferate, iar transporturile maritime erau puţin dezvoltate. De asemenea, acest canal a avut şi are un rol important în irigarea unor întinse suprafeţe de teren. Astăzi Marele Canal, recondiţionat, este navigabil pe cea mai mare parte a cursului său pentru vase de peste 1 000t.

În Europa , canalele pentru navigaţie au luat amploare în secolele XII-XIII. Olandezii, beneficiind de condiţii geografice  favorabile , au împȃnzit teritoriul ţării lor cu canale. Canalul  Bruges-Zeebruges , realizat în Flandra  în anul 1180 era prevăzut cu ecluze cu porţi batante. În anul 1285 olandezii au construit ecluza cu sasde la Spaardau. În secolul XVIII francezii au construit canalul Briare, lung de 59 km, care leagă Loire de Sena, iar în Anglia s-a realizat  o reţea de canale a căror lungime  însuma  360 de mile.              Canalul şi Podul Briare

Transporturile pe apă şi-au consolidat locul pe care-l ocupă în ansamblul sistemului unitar al transporturilor datorită avantajelor economice şi imposibilităţii înlocuirii lor în relaţiile de comerţ dintre state şi continente.
Transporturile  interioare (pe fluvii,rȃuri,lacuri şi canale) ,care sunt adecvate transportului mărfurilor de masă,cu valoare redusă,unde cheltuielile de transport prevalează asupra timpului de transport,aceste mijloace de transport sunt destinate să deservească unităţile economice amplasate în vecinătatea apelor interioare, precum şi pentru a realiza lanţul de transport în traficul combinat (auto-cale ferata-apa).

Volumul mărfurilor transportate pe cale fluvială depinde de numărul şi capacitatea navelor fluviale, de gradul şi constanţa stării de navigabilitate a fluviilor, de dotarea porturilor cu instalaţii de manipulare a mărfurilor, precum şi de existenţa unor depozite care să facă legătura  între transportul fluvial şi celelalte modalităţi de transport. Au apărut şi nave moderne „fluvial-maritime” care pot realiza transporturi fără transbordarea mărfurilor, atât pe tronsonul fluvial, cât şi pe tronsonul maritim. Cele mai lungi reţele de navigaţie fluvială sunt în China, SUA, Rusia, Ucraina, Olanda,Belgia, Franţa şi Germania. Navigaţia fluvială este folosită în special pentru transportarea de materii prime şi materiale, precum şi de containere.

Economicitatea mai ridicată a transporturilor fluviale se datorează cheltuielilor de investiţii mai reduse pentru dezvoltarea infrastructurii acestora comparativ cu infrastructura transpoorturilor feroviare sau rutiere. Căile de navigaţie fluvială sunt căi naturale care nu necesită, de regulă, lucrări de amenajare costisitoare, iar porturile sunt construite, de obicei, în acele locuri care oferă condiţiile naturale cele mai prielnice. Transporturile fluviale prezintă riscuri mai mici comparativ cu cele maritime şi permit utilizarea unor ambalaje mai ieftine.

Dejavantajele pe care le prezintă transporturile fluviale sunt:
– sunt mai lente şi mai puţin punctuale comparativ cu transporturile feroviare, rutiere sau aeriene;
– existenţa lor este condiţionată de prezenţa căilor fluviale care limitează aria lor de acţiune la o zonă învecinată acestora;
– în afara unei zone determinate din bazinul fluvial, ele devin neeconomice datorită transbordării costisitoare şi tarifului mai ridicat al altor mijloace de transport (de ex. transporturile pe cale ferată).

Cele mai importante  sisteme de navigaţie  de importanţă naţională sunt. Volga, Mississippi, iar cu regim de navigaţie internaţională Rinul, Dunărea, Oder-Elba, Sfȃntul Laurenţiu şi Marile Lacuri.

Sistemul navigabil Mississippi  de pe teritoriul SUA, format  din marele fluviu (navigabil de la Saint Paul) şi afluenţii acestuia (Ohio, Missouri, Arkansas, Tennessee) ,din canalele Erie din 1825 şi Welland prin Lacul Ontario din 1833, constituie o cale  de legătură între regiunea  marilor cȃmpii şi sudul maritim. Un trafic  mai redus  are loc pe fluviile Columbia, Colorado datorită profilului lor longitudinal, ceea ce le face navigabile doar pe cursurile inferioare. În SUA, transportul fluvial reprezintă 12% din volumul total de mărfuri transportate.

Marile Lacuri sunt o grupă de cinci  lacuri cu apă dulce din America de Nord, având o suprafaţă totală de 245 000 km2, fiind cea mai mare suprafaţă de apă dulce de pe glob. Prin  Canalul navigabil Illinois și Intracoastal Waterway s-a realizat posibilitatea navigării cu vaporul până pe  fluviul Mississippi.

Rhein navigabil de la Basel, susţine un trafic intens , deoarece străbat regiuni putenic industrializate. În bazinul  hidrografic  al Rinului, un trafic ridicat este şi pe Main, rȃu canalizat  între Mainz şi Bamberg şi coniâtinuaat apoi cu Canalul European, de 171 km, între Bamberg şi Kelheim, care face legătura Rhei –Main- Dunăre (din 25 septembrie 1992).

                Volga este un fluviu  aflat in totalitate pe suprafaţa  Rusiei este cel mai lung  fluviu din Europa, izvorăşte din Podişul Valdai, cu un curs de 3.690 km, fiind inima celui mai mare complex hidrografic al continentului. Volga este al 19 lea fluviu din lume ca lungime, vărsându-se în  Marea Caspică, 88 km mai jos de orasul Astrakhan.La vărsare formează o uriaşă deltă. Cursul său străbate cea mai bine populată şi mai dezvoltată regiune a Rusiei, traversand   11 din cele 20  mai mari orase ale Rusiei. Volga dreneaza aproape tot vestul Rusiei. Multele sale rezervoare ajuta la producerea irigaţiilor şi  a hidroelectricităţii. Canalul Moscova, Canalul Volga-Don şi Canalul Volga-Baltic formează canale pentru navigare şi fac legătura între Moscova şi Marea Baltică, Marea Caspică, Marea Azov  şi Marea Neagră.

Dunărea este al doilea ca lungime între fluviile  Europei , fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est. Acesta izvorăşte din  munţii Pădurea Neagră şi  curge către sud-est pe o distanţă de aproximativ 2860 km, până la Marea Neagră.Dunărea este un important drum fluvial internaţional, curgând prin 10 ţări (Austria, Bulgarai, Croația, Germania, Ungaria, Moldova, Slovacia, Romania, Ungaria și  Serbia.) şi are afluenţi în alte şapte ţări. Trece prin patru capitale de stat:  Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.

                Yangtze sau Chang Jiang este al treilea fluviu din lume ca lungime, măsurând peste 6.000 de kilometri, dintre care 2.800 kilometri navigabili. Este cel mai lung fluviu din  Asia şi al treilea din lume din punct de vedere al debitului . Cursul lui se află în întregime pe teritoriul Chinei , și se  varsă în Marea Chinei de Est la  23 km nord de oraşul  Shanghai. Prin Marele Canal Chinez este legat de fluviul Huang He.

Fluviul Congo are lungimea de 4.400 km, el este al doilea fluviu ca lungime din  Africa  şi pe locul doi în lume după debitul de apă. Aproape întregul  curs  este uşor  navigabil,  dar în special sectorul dintre Kisangani și Kinshasa. Fluviul este încă  un colac de salvare într-o țară fără drumuri sau căi ferate.

Nilul este un fluviu din  Africa  ce izvorăşte din munţii  Rwandei  și Burundi şi se varsă în Marea Mediterană traversând statele africane: Sudan, Burundi, Rwanda,Tanyania, Uganda, Etiopia și Egipt. Cu lungimea de 6.671 km, fluviul Nil este cel mai lung fluviu din lume

                Amazonul este  fluviul cu cel mai  mare debit hidrografic din lume, care înregistrează la vărsare în  estuarul  său valoarea de 219,000 m³/s, respectiv fluviul cu cel mai extins  bazin  hidrografic din lume (6,915,000 km²), acoperind cinci ţări ale Americii de Sud: Brazilia, Peru, Bolivia, Columbia, Ecuador.. Navigaţia pe Amazon şi afluenţii săi însumează circa 50 000 km, pe fluviu aceasta practicându-se cu vase de tonaj maritim până la Manaus şi cu vase mai mici, pe 4 200 km, până la cascada Pongu de Manscriche, situată pe Maranon, la ieşirea acestuia din Anzi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s