Transsiberianul

transsiberianul-1280x800
Transsiberianul

Mii de kilometri de cale ferată. Un adevărat univers străbătut de cea mai lungă şi spectaculoasă cale ferată din lume. Sute de istorii adevărate presărate de-a lungul a milioane de traverse. O experienţă unică, despre care cei care au trăit-o spun că nu se compară cu nimic similar. Pentru că nu există nicăieri în lume o altă cale ferată care să lege precum Trans-siberianul două continente, mai multe lumi şi mii de suflete.

Eurasia văzută din tren

Trans-siberianul sau TransSib-ul cum îl numesc ruşii, este fără nicio îndoială cea mai lungă şi mai faimoasă cale ferată din lume. Străbate cu ale sale linii de oţel întreaga Eurasie. Începe din capitala Moscova, străpunge Munţii Urali care despart două continente, continuă prin stepele şi taigalele Siberiei pentru a se opri în punctul terminus, oraşul Vladivostok situat pe coastele Oceanului Pacific din Extremul Orient rus.

Trans-siberianul asigură pentru iubitorii călătoritului cu trenul cea mai dezirabilă experienţă de acest gen. Ruta sa acoperă o distanţă de peste 9.000 kilometri de-a lungul căreia se pot observa peisaje diverse, oameni din culturi diferite, imensul Lac Baikal şi multe altele.

Uriaşa cale ferată a fost denumită iniţial de către ruşi -Marele Drum Siberian- numele actual, cel de Trans-siberian fiind dat de către primii occidentali care au călătorit cu acest tren. Numele s-a perpetuat astfel până în zilele noastre, fiind folosit de toţi străinii care vizitează Rusia.
Este, de altfel, singurul drum care străbate direct uriaşa ţară. Acest statut unic face ca linia ferată trans-siberiană să aibă o mare importanţă pentru economia şi siguranţa Rusiei, de altfel acestea au fost şi dezideratele care s-au luat în calcul când acum mai bine de o sută de ani s-a luat decizia construirii căii ferate.

Calea ferată care a depăşit cu mult în lungime faimosul Zid Chinezesc a fost construită între anii 1890-1916 pentru a controla mai bine şi eventual proteja teritoriile ruse cu ieşire la Oceanul Pacific, teritorii numite de ruşi „Dalnîi Vostok” sau Estul Îndepărtat.

În luna martie a anului 1890, viitorul ţar Nicolae al doilea a inaugurat şi binecuvântat personal începerea construirii segmentului de cale ferată din Extremul Orient rus. Cel care avea să intre în istorie drept ţarul ucis ulterior de bolşevici a inaugurat începerea lucrărilor pe când poposise la Vladivostok după ce venise din Japonia cu ocazia încheierii călătoriei sale în jurul lumii.

Nicolae al doilea făcea cu această ocazie referiri în jurnalul său personal referitoare la emoţia cu care aştepta să călătorească în condiţii de lux prin sălbăticia neatinsă a Siberiei.
Trenul ţarului a fost conceput şi construit în atelierele din Sankt Petersburg pentru a servi în ultimă instanţă drept principalul birou şi sediu mobil al ţarului şi apropiaţilor săi în vederea călătoriilor de-a lungul şi de-a latul Rusiei.
Un fabulos drum de fier

Principala rută dintre Sankt Petersburg şi Vladivostok a fost terminată în anul 1903, dar trebuiau finisate numeroase construcţii adiacente precum halte, depouri, poduri, tuneluri şi linii auxiliare, motiv pentru care terminarea sa definitivă a mai necesitat alţi 13 ani de muncă. De fapt, construirea sa a început pe data de 19 mai 1891 şi a fost terminată pe data de 5 octombrie 1916, cu ocazia deschiderii podului de peste fluviul Amur.

Până la definitivarea Trans-siberianului nu existau legături sigure între Rusia Europeană şi teritoriile sale din Asia. Conştientă de faptul că mari puteri precum Anglia, China şi Japonia doreau să anexeze aceste toritorii, Rusia a vrut să şi le securizeze. Motivul pentru care s-a construit această cale ferată a fost în mare parte unul de ordin strategic.
Chiar şi în zilele noastre, Trans-siberianul continuă să aibă o mare importanţă pentru Rusia Federală şi nu numai pentru ea. Construirea sa a permis Rusiei, apoi Uniunii Sovietice să îşi dezvolte regiunile din Asia Centrală, Siberia şi teritoriile cu ieşire la Pacific.

În prezent, Trans-siberianul rămâne cea mai scurtă rută dintre Europa şi Asia, iar statul rus câştigă sume importante de bani prin transportul de diverse mărfuri din China şi Japonia către Europa, şi viceversa. Sunt necesare aproximativ şase zile pentru a călători cu trenul de-a lungul liniei ferate.
După traversarea Siberiei, mai precis imediat după oraşul Irkuţk, calea ferată se divide în trei direcţii diferite:
-Ruta Trans-siberiană Moscova-Vladivostok, care recrează traseul original al primelor trenuri trans-siberiene, rută care traversează complet Siberia pe lungime, până la Pacific.
-Ruta Trans-mongolă Moscova- Ulan Bator, care străbate stepe şi păduri aproape nemărginite, ba chiar şi o mică porţiune din Deşertul Gobi.
-Ruta Trans-manciuriană Moscova- Beijing, care asigură astfel o cale directă din Rusia în China.

Obiective turistice importante şi recorduri unice

Evident, o cale ferată despre care se poate spune fără a exagera prea mult că acoperă aproape o jumătate de lume, oferă accesul la numeroase obiective turistice de prim rang, precum şi la experienţe rare.

Bunăoară după parcurgerea unei singure zile şi acoperirea distanţei de 1.800 kilometri, trenul opreşte în Ekaterniburg, oraş fondat în anul 1797, cel mai industrializat şi poluat oraş din Rusia şi capitală neoficială a regiunii Ural. După încă o zi de mers, când trenul a acoperit circa 3.300 kilometri de la plecare, acesta ajunge în Novosibirsk.
el mai mare oraş al Siberiei, cu peste 1. 400.000 locuitori, acesta a fost fondat în anul 1893. Este totuşi cel de-al treilea mare centru cultural şi ştiinţific al Rusiei după Moscova şi Sankt Petersburg. Oraşul Novosibirsk se dezvoltă rapid şi este considerat capitala întregii Siberii. De aici se poate ajunge relativ repede şi în Munţii Altai.

Când trenul a acoperit circa 4.000 kilometri, ajunge şi în Krasnoiarsk, un alt important centru industrial din Siberia. În cea de-a treia zi de mers, trenul opreşte în gara din Irkutsk, un oraş important, cu o arhitectură intersantă, situat la doar 60 kilometri de Lacul Baikal şi Munţii Saian.

De fapt, trenul trece în pe malul acestui lac deosebit de important şi interesant deopotrivă, fie doar prin prisma faptului că este cel mai mare şi mai adânc lac cu apă dulce din lume.

După ce trenul a parcurs între 4-5 zile, şi a străbătut circa 5.600 kilometri, locomotiva sa intră în gara din Ulan-Ude, oraş în care poposesc mulţi turişti care vor să exploreze împrejurimile sau să se familiarizeze deja cu cultura mongolă şi templele budiste din inima Asiei.

După cinci zile de călătorie, trenul a parcus circa 8.000 kilometri şi a ajuns în Habarovsk, un oraş situat pe malurile fluviului Amur, la mică distanţă de graniţa cu China.
În final, după ce trenul a străbătut 9.200 kilometri în circa şase zile, locomotiva sa a ajuns în Vladivostok, un oraş cumva cu un aer provincial, dacă nu ar fi unul dintre cele mai importante centre strategice ale Rusiei, fiind probabil centru politic şi administrativ al Extremului Orient rus. Vladivostok este şi un important nod aerian, cu zboruri zilnice către Japonia, Statele Unite şi Coreea de Sud.
Acesta este Trans-siberianul, iar o mare parte din tainele şi poveştile (în mare parte adevărate) care îl înconjoară aşteaptă să fie descoperite de cutezătorii şi în egală măsură norocoşii care vor reuşi să-l parcurgă prin stepe fără hotar şi păduri de gheaţă.

index

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s